Am plecat triști din Adenau și indeciși în legătură cu următoarea oprire, în drum spre casă. Pe traseu ne-am hotărât să mergem la München, inițial voiam să oprim la Salzburg sau Viena, dar am decis totuși să mergem la muzeu la BMW Welt.
Drumul de la circuit până la muzeu a fost lipsit de peripeții. Ne-am oprit doar să alimentăm și să ne hidratăm. Ajunși în München am dat de ceva ce nu ne-a lipsit tot drumul, aglomerație bară la bară. Noroc că afară erau 20 de grade. După 20-30 de minute de stat în coloană am parcat la Welt unde Dacia s-a revoltat și a fiert, iar :). Nu știm ce nu i-a convenit, faptul că ne-am dus să vedem BMW-uri vechi sau că a stat în coloană până atunci.
După câteva ore petrecute la muzeu ( da, am avut pentru prima dată confortul de a pierde timp pe traseu ), ne-a prins o ploaie torențială când voiam să plecăm spre cazare. Fiind departe de mașină și răcoriți de o ploaie care nu mai voia să se oprească, am făcut ceea ce cu toții am face într-o astfel de situație. Am decis să nu pierdem timp la o cafea/terasă și l-am votat ( obligat ) pe George să se ducă prin ploaie să ia mașina și să ne recupereze și pe noi de pe traseu.
Fericiți că pe noi nu ne-a plouat deloc, îndată ce l-am văzut pe George că se apropie cu mașina de semafor am și fugit spre ea. În timp ce noi ne gândeam la cina care avea să urmeze, Dacia a zis să ne strice tot cheful și a murit la semafor, în aceeași ploaie torențiala prin care l-am trimis pe George să o aducă din parcarea muzeului. Ironia sorții nu? Ne-am dat jos să împingem și fericirea de mai devreme s-a evaporat foarte repede sub dușul rece în care am fost forțați să reparăm din nou Dacia.
După câteva minute de umblat la platină, am pornit din nou spre cazare. Am ajuns fără probleme de data asta. Aventura a continuat următoarea zi.
Toată experiența este îndulcită de Kandia (ROM), iar de hidratare se ocupă Dorna. THINKDIGITAL vor fi și ei alături de noi.
Ca și Assistance Partner ni se alătură 9695.
