În anul 2021, peste 3.500 de șoferi din Statele Unite au pierit în accidente rutiere asociate cu conducerea distrasă, fiind principalul motiv de îngrijorare utilizarea telefonului mobil în timpul condusului. Totuși, intrarea de informații în sistemul de navigație, încercarea de a lua masa sau alte activități de acest gen pot reprezenta la fel de mari pericole. Un nou studiu publicat în Journal of Experimental Psychology: Applied sugerează că conducerea distrată prezintă un nivel de risc și mai mare decât s-a crezut anterior.
Concluziile anterioare nu au luat în considerare un aspect ascuns al multitasking-ului pentru șoferi. În cadrul a două experimente, un grup de psihologi cognitivi condus de David Strayer de la Universitatea din Utah a efectuat teste pe participanți cu vârste cuprinse între 18 și 58 de ani, aceștia trebuind să realizeze activități legate de conducere în timp ce se concentrau și asupra unor sarcini distractive. Studiul a relevat că distracția afectează capacitatea participanților de a-și concentra atenția asupra condusului pentru cel puțin 30 de secunde după încheierea momentului de distracție. Această influență prelungită sugerează că numărul accidentelor rutiere generate de conducerea distrată ar putea fi semnificativ mai mare decât estimările actuale indică.
În primul experiment, 32 de participanți au fost supuși unei faze de “bază”, în care li s-a cerut să folosească un volan pentru a poziționa un triunghi peste un punct care se mișca orizontal pe un ecran de calculator. Această activitate simplă a capturat un aspect esențial al conducerii, anume direcționarea, în timp ce participanții se aflau într-un mediu sigur de laborator. În același timp, aceștia trebuiau să apese un buton de pe volan cu degetul arătător stâng de fiecare dată când un mic dispozitiv atașat de osul lor de la gât vibra. Acest pas suplimentar a măsurat câtă atenție își acordau participanții activității principale, conducerea, în comparație cu sarcina secundară. Cei care răspundeau relativ încet la vibrații erau considerați că își concentrează mai multă atenție asupra urmăririi punctului pe ecran.
După trei minute în această fază de bază, participanții au trecut la o fază “pe sarcină”. În această perioadă, au fost supuși unor distracții menite să simuleze sarcinile solicitante întâlnite atunci când oamenii vorbesc la telefon sau trimit mesaje în timpul condusului. “Șoferilor” li s-a prezentat un număr aleatoriu și li s-a cerut să numere cu voce tare în ordine inversă cu unu sau cu trei. După 20 de secunde din această fază provocatoare, a urmat o perioadă de recuperare de 30 de secunde în care sarcina de numărare inversă a încetat, iar participanții s-au concentrat doar asupra condusului și a răspunsului la vibrații.
Comparativ cu starea de bază, faza “pe sarcină” care presupunea multitasking nu a părut să influențeze performanța participanților în ceea ce privește urmărirea punctului în mișcare pe ecran, dar aceștia au fost mai lenti și mai puțin preci în răspunsurile la vibrații. Această observație indică faptul că mai multă atenție a participanților a fost alocată în timp ce încercau să conducă și să numere în același timp. Mai surprinzător, performanța lor a rămas afectată și în perioada de recuperare. Cu alte cuvinte, chiar dacă nu mai făceau multitasking, oamenii au continuat să fie mai lenti și mai puțin preci în răspunsurile la vibrații decât în faza de bază. Acest efect persistent al multitasking-ului a fost cel mai pronunțat la începutul perioadei de recuperare, dar s-a menținut și la finalul celor 30 de secunde.
Un al doilea experiment care a implicat 47 de participanți a avut în esență aceeași structură ca și primul, cu excepția faptului că sarcina principală a implicat un simulator de conducere realist. Această abordare i-a oferit cercetătorilor oportunitatea de a observa reacții în scenarii mai apropiate de realitate, inclusiv conducerea în trafic ușor și aglomerat. În plus, cercetătorii au utilizat echipamente speciale pentru a observa ochii participanților lor. Atunci când oamenii sunt implicați mental într-o activitate, pupilele lor se dilată, oferind cercetătorilor un indicator al angajamentului atențional.
Încă o dată, distracția a implicat o sarcină de numărare în ordine inversă, urmată de o perioadă de recuperare, acum prelungită la 45 de secunde. La fel ca în primul experiment, cercetătorii au constatat că oamenii s-au descurcat mai prost pe întreaga perioadă de recuperare decât în faza de bază. Sarcina de conducere a fost deosebit de dificilă atunci când simulatorul îi plasa pe șoferi într-un trafic aglomerat. De exemplu, participanții au avut mai multe dificultăți în a rămâne în centrul lor de bandă în simulatorul de conducere provocator. Pupilele lor s-au dilatat semnificativ în timpul sarcinii de numărare distractivă și au rămas așa pe mare parte a perioadei de recuperare. De fapt, participanții din simularea cea mai dificilă au prezentat dilatare a pupilelor pe tot parcursul celor 45 de secunde. Aceste constatări oferă dovezi suplimentare cu privire la efectul persistent al multitasking-ului.
Ce ar putea explica aceste constatări? Când o persoană desfășoară o sarcină cognitivă, menține informații din acea sarcină în memoria de lucru: un “spațiu mental” în care detaliile pot fi stocate și procesate în același timp. Memoria de lucru vă ajută în sarcini precum calculul mental și reținerea numelui cuiva pe care l-ați cunoscut recent. Strayer și colegii săi propun că, atunci când o sarcină este finalizată, aceste informații nu sunt eliminate din memoria de lucru deodată. Ele persistă o anumită perioadă, creând o aglomerare mentală care poate devia atenția de la sarcinile ulterioare.
Această cercetare completează o serie mare de dovezi care arată că oamenii au tendința de a se descurca prost când fac multitasking (de fapt, oamenii sunt, în general, mai slabi în gestionarea simultană a mai multor sarcini decât cred ei înșiși). Dacă ați fost vreodată în timpul unei activități și v-ați distras de un e-mail primit, ați putut simți o “cețoasă mentală” când v-ați întors la sarcina anterioară. Acea experiență ar putea să se fi întâmplat pentru că mintea voastră încă păstra detalii din citirea inbox-ului, chiar și în timp ce reveneați la muncă.
Aceste constatări înseamnă, de asemenea, că șoferii subestimează probabil adevăratul pericol al distracției. Dacă trimiteți un mesaj în timp ce conduceți, chiar dacă nu veți rata ieșirea (sau chiar mai rău), veți fi expuși unui risc crescut de a face asta mai târziu. Similar, trimiterea unui e-mail în timp ce stați la semafor înseamnă că odată cu trecerea la culoarea verde, mintea voastră va fi încă ocupată cu acel mesaj.
Noua cercetare evidențiază necesitatea consolidării legilor care limitează conducerea distrată. Legislația ar trebui să definească acest concept într-o manieră suficient de largă pentru a include nu numai utilizarea telefonului mobil, ci și alte activități care pot distrage atenția șoferului de la drum. Desigur, nu toate distragerile provin de la tehnologie, motiv pentru care toți pasagerii ar trebui să fie conștienți de cât de periculoasă poate fi distracția șoferului. Părinții, de exemplu, pot stabili reguli clare pentru copii în mașină.
În cele din urmă, aceste constatări indică un pas simplu pe care toți șoferii îl pot face pentru a face drumurile mai sigure. Data viitoare când vă urcați la volan, minimizați distragerea pe care o veți experimenta punând telefonul mobil în modul avion, introducând informațiile de navigație și terminându-vă prânzul înainte de a porni motorul.
Articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care comenteaza!