Istoria taxiurilor: primul taxi din lume și evoluția transportului urban

Taxiurile fac parte integrantă din viața urbană modernă, fiind prezente în fiecare oraș major din lume. Aceste vehicule ne oferă mobilitate instantanee atunci când avem nevoie să ne deplasăm rapid dintr-un punct în altul, fără să dispunem de mașină personală. Cu toate acestea, puțini cunosc fascinanta istorie a acestui mijloc de transport care a evoluat de-a lungul secolelor.

Povestea taxiurilor începe cu mult înainte de apariția automobilului și se întinde pe parcursul mai multor secole, influențând dezvoltarea transportului urban și definind peisajul stradal din marile metropole ale lumii.

Definiția și originea termenului taxi

Potrivit Wikipedia, taximetrul este definit ca “un tip de transport public destinat unui grup mic de pasageri sau mărfurilor”. În general, taximetrele depind de companii private, cu prețuri și facilități diferite. Un taximetru poate fi găsit în orașe la o stație de taxi, dar și parcat în cele mai diverse locuri sau luat “din mers” - în cazul în care clientul a făcut un semn sugestiv de la distanță (de obicei, ridicarea unei mâini sau un fluierat caracteristic), iar șoferul taximetrului este interesat.

Din punct de vedere etimologic, atât termenul “taximetru”, cât și “taxi” sunt variante regăsite în dicționarele limbii române, acestea provenind din limba franceză. Termenul de “taxi” se distinge clar în prima parte a secolului al XX-lea, acesta reprezentând o prescurtare a cuvântului “taximetru” - aparatul capabil să măsoare kilometrajul autoturismului.

Primul taxi din istorie

Potrivit cercetărilor lui Jude Stewart, autorul cărții “ROY G. BIV”, primul taxi de pe glob a apărut în Italia. Povestea începe cu Francesco Tasso (1459-1517), unul dintre fondatorii serviciului european poștal.

La vremea respectivă nu existau mașini, dar erau care trase de cai de culoare galbenă, pentru a nu ofensa pe cineva din punct de vedere politic. Împăratul Austriei l-a decorat pe Tasso cu titlul de “Torre e Tasso” sau “Thurn und Taxis”. Astfel a apărut denumirea de taxi, care s-a păstrat până în zilele noastre.

Aceste care medievale reprezentau, în esență, primul sistem organizat de transport public cu plată, punând bazele conceptului modern de taxi.

Dezvoltarea serviciilor de taxi în România

În țara noastră, serviciul de taximetrie motorizată se înființează în anii 1953-1954. Această perioadă marchează tranziția de la transportul tradițional cu căruțe la vehiculele motorizate moderne.

Sistemul românesc de taxi s-a dezvoltat gradual, adaptându-se la realitățile economice și sociale ale țării, evoluând de la un serviciu strict reglementat în perioada comunistă la un sistem mai flexibil în epoca post-decembrie 1989.

Motivul pentru care taxiurile sunt în general galbene

Revoluția galbenă din New York

Primul autovehicul de culoare galbenă care a circulat în regim de taxi a fost în New York, în anul 1912. Clienții care apelau la serviciul taxiului plăteau 50 de cenți la milă, întreaga afacere fiind extraordinar de profitabilă și înregistrând câștiguri considerabile.

Această tarificare pe distanță a reprezentat o inovație majoră în transportul urban, oferind transparență și predictibilitate în costurile de călătorie.

John Hertz și studiul științific al culorii

În timp, firma Yellow Cab din Chicago, fondată de John Hertz, a fost cea care a scos în trafic un număr mai mare de mașini galbene în regim de taxi. John Hertz (1879-1961) a comandat un studiu științific care să efectueze o analiză cu privire la cea mai potrivită culoare a unui taxi în trafic.

Scopul acestui studiu era să determine culoarea care poate fi observată cel mai ușor de la distanță, în diverse condiții de luminozitate și vreme. Rezultatele au demonstrat că galbenul oferă vizibilitatea optimă, fiind cea mai ușor de identificat culoare în traficul urban.

Acela a fost momentul în care s-a optat definitiv pentru culoarea galbenă. Autovehiculele deținute de John Hertz au fost vopsite din acel moment în galben, iar compania a obținut exclusivitatea asupra acestei culori pentru o perioadă.

Expansiunea și liberalizarea pieței

Mai târziu, în anul 1925, John Hertz a decis să vândă pachetul de acțiuni al companiei. La acel moment, Yellow Cab deținea în parcul auto un număr impresionant de 2.700 de taxiuri în orașe mari, precum New York, Philadelphia, Kansas sau Chicago.

La scurt timp după vânzarea companiei, judecătorii din S.U.A. au dat voie și altor firme de taxi să își vopsească mașinile în culoarea galben, liberalizând astfel piața și eliminând monopolul asupra acestei culori distinctive.

Excepția britanică: taxiurile negre din Londra

În multe dintre țările lumii regăsim taxiuri de culoare galbenă - S.U.A., Germania, India, Indonezia, Rusia, Suedia, Ungaria, Taiwan, Thailanda, Uruguay. Această uniformitate de culoare a devenit aproape universală datorită eficienței dovedite în identificarea rapidă a vehiculelor.

Tradiția londonezilor

Una dintre excepții notabile o reprezintă Anglia, respectiv Londra, unde taxiurile sunt de culoare neagră, o tradiție care s-a păstrat și în Franța (Paris).

Primul parc auto de taximetre londoneze a cuprins mașini Austin FX3, modele produse după anul 1948. Acestea veneau încă din fabrică vopsite în culoarea neagră, iar factorii de decizie nu au mai dorit să modifice aspectul autovehiculelor, considerând că negrul oferă o imagine mai elegantă și profesionistă.

Caracteristicile tehnice ale cab-urilor londoneze

Taxiurile londoneze, cunoscute sub denumirea de “black cabs”, au fost special concepute pentru a răspunde cerințelor specifice ale transportului urban britanic:

• Raza de întoarcere redusă: Permițând manevrarea ușoară pe străzile înguste ale Londrei
• Spațiu generos pentru pasageri: Inclusiv posibilitatea transportului persoanelor cu dizabilități
• Durabilitate excepțională: Construite pentru a rezista la utilizarea intensivă urbană
• Vizibilitate excelentă: Atât pentru șofer, cât și pentru identificarea de către clienți

Aceste caracteristici tehnice au făcut ca modelele Austin FX3 și succesorii lor să devină iconice pentru peisajul urban londonez, la fel cum taxiurile galbene definesc New York-ul.

Impactul cultural și economic

Taxiurile au depășit simpla funcție de transport, devenind simboluri culturale ale marilor orașe. Taxiul galben newyorkez, cab-ul negru londonez sau celebrele taxi-uri pariziene au devenit elemente definitorio pentru identitatea urbană a acestor metropole.

Din punct de vedere economic, industria taxi-urilor a generat milioane de locuri de muncă la nivel mondial și a contribuit semnificativ la mobilitatea urbană, oferind o alternativă flexibilă la transportul public de masă.

Astăzi, în era digitalizării și a aplicațiilor mobile, conceptul tradițional de taxi evoluează constant, dar principiile fundamentale stabilite de Francesco Tasso în secolul XV și perfecționate de pionieri precum John Hertz rămân la baza acestui serviciu esențial pentru viața urbană modernă.