Note: A venit ziua cea mare! Astăzi plecăm spre Laponia! Suntem plini de emoții și entuziasm.
Călătoria noastră începe de la sediul GLS România, cei care sunt susținătorii principali ai unei nebunii auto și în același timp ai dorinței comune de a aduce zâmbete pe fețele unor copilași care merită din plin o rază de soare pe strada lor.
Sediul GLS România se află în Sibiu, acesta fiind și motivul principal pentru care am calatorit cu o zi înainte spre centrul țării.
Am avut plăcerea de a cunoaște o parte din echipa lor, iar interacțiunea ne-a lăsat o impresie extrem de pozitivă și memorabilă.
Pe parcursul întregii planificări, Diana s-a dovedit a fi un sprijin de nădejde, contribuind cu idei valoroase și insuflându-ne încredere la fiecare pas.
După o întâlnire scurtă, dar cu impact pe termen foarte lung, am părăsit sediul GLS cu un vibe super bun și cu motivația necesară sa trecem orice obstacol până în Laponia și înapoi.
Între timp, Alex observase o ciobitură în parbriz, și ne-am gândit că dacă trecem prin mai multe condiții climatice în perioada imediat următoare, cel mai bine ar fi să mergem să îl reparăm. Am întâmpinat, așadar, primul obstacol. Reparația a durat sub o oră, dar totuși timp prețios ce se adaugă drumului spre Cașovia, prima noastră oprire planificată în afara României.
După reparație am oprit pentru prima dată la un supercharger Tesla. Am încărcat mașina până la 80% știind că avem stație de încărcare Eldrive în Turda. În acest timp, am mâncat rapid, și am “adus la viață” și cei doi călători clandestini, pe George și Ory care de data asta nu ne-au putut însoți fizic.
Drumul pana la Turda a decurs lin, încărcarea a fost super rapidă și am plecat spre vama Borș unde era planificată ultima încărcare de pe teritoriul țării, bineînțeles la Eldrive.
Trecerea în Ungaria a fost un alt punct tensionat. Schimbând rețeaua de internet, Tesla noastră a rămas pentru câteva minute fără hartă, afișând doar linia albastră de la maps. Situația a fost accentuată de o ploaie torențială. Am decis să tragem pe dreapta, să conectăm mașina la Wi-Fi-ul de pe telefon și să punem destinația din nou, lucru care a și funcționat.
În apropiere de granița cu Slovacia s-a așternut o ceață care pe măsură ce ne apropiam de Cașovia se întețea din ce în ce mai tare. Aveam deja stabilită o oprire de încărcare înainte de a ajunge la prima cazare de pe traseu. Găsirea stației de încărcare într-o parcare destul de mare și în condiții de vizibilitate redusă ne-a dat puțin de furcă.
Am găsit stația și am fost puțin uimiți să vedem încă două mașini la încărcat, cu oameni în ele, fiecare cu tabieturile lui.
Nu puteam încheia ziua fără o boacănă. Am luat și o amendă de circulație. Fun fact, dacă ajungeți prin Slovacia, în momentul când iei o amendă, cel puțin pentru viteză, îți rețin permisul până când e achitată la poștă.
Ulterior, cu dovada plății, se poate merge la secția de poliție rutieră a orașului în care s-a petrecut evenimentul pentru recuperarea permisului. Am avut și puțin noroc, pentru că domnii polițiști au fost de acord să mergem să scoatem bani, pentru că da, se poate plăti doar Cash. După ce le-am povestit despre misiunea noastră, am scăpat cu o pagubă de 50 de euro.
