Note: Ziua în care l-am cunoscut pe Moș Crăciun.
După 6 zile de condus, minim 8 ore pe zi, după peste 4000 de km, după 6 cazări diferite, după 18 opriri la stații de încărcare și o călătorie cu ferryboatul, ne-am văzut ajunși la intrarea în satul lui Moș Crăciun.
Suntem oameni mari, cu experiențe de viață de toate intensitățile, oameni care am trecut prin câteva locuri frumoase, oameni care am vizitat peste 30 de țări și cunoscut mii de oameni. Cu tot acest bagaj, ne-am topit exact cum s-au topit copiii din jurul nostru când am văzut casele luminate și pancarta cu “Meet Santa” pe una din ele.
Scopul nostru principal în această aventură era să livrăm lista de cadouri în format digital de la Asociația “Ana și copiii”. Am aflat ca există un oficiu poștal unde se pot depune scrisori adresate moșului, iar elfii le citesc, ii transmit lui Moș Crăciun și răspund dorințelor copiilor din întreaga lume. Drept urmare am pornit în căutarea lui.
Tot satul era împodobit cu luminițe calde, era înzăpezit în totalitate, iar chicotele sutelor de copii încălzeau toate sufletele din piața mare unde termometrul arăta - 21 de grade Celsius. De asemenea, se găsesc activități în toate direcțiile, de la ajutorul elfilor și plimbat cu o sanie trasă de reni până la a-l întâlni pe însuși Moșul.
Am reușit să livrăm scrisorile copiilor la Oficiul Poștal și ne-am îndreptat către principala atracție, clădirea unde Moș Crăciun stă de vorba cu toți cei mici și mari. Înăuntru, o coadă imensă, de aproape două ore, ne-a făcut să renunțăm la ideea de a ne mai așeza în poala Moșului și să lăsăm micuții veniți din întreaga lume, cu inima cât un purice, să se bucure de experiență, mai ales că ne apropiam de încheierea programului cu publicul.
Cu inima împăcată că am reușit să ne ducem prima parte a misiunii la bun sfârșit, am plecat spre cazare, știind că ziua următoare este una grea pentru că începem drumul înapoi spre casă.
