- Frâna de mână a evoluat de la mecanică la hidraulică cu circuit dublu.
- Sistemul modern folosește cilindru principal, etriere, lichid de frână, două circuite independente.
- La tracțiune spate, circuitul 1 acționează pe puntea față, circuitul 2 pe puntea spate.
- La tracțiune față, circuitul diagonal asigură frânare pe ambele punți în orice caz.
Frâna de mână este unul dintre sistemele de siguranță esențiale ale oricărui vehicul, însă funcționarea sa exactă și rolul actual diferă semnificativ față de concepția inițială. În acest articol veți descoperi evoluția sistemelor de frânare, cum funcționează circuitele hidraulice moderne și de ce frâna de parcare rămâne indispensabilă chiar și cu sistemele hidraulice performante de astăzi.
Evoluția sistemului de frânare: de la mecanic la hidraulic
La începuturile automobilismului, frâna de mână a fost concepută ca sistem principal de siguranță, destinat să țină vehiculul pe loc și să fie utilizat în situații de urgență. Primele automobile dispuneau exclusiv de sisteme mecanice simple, bazate pe cabluri și parghii care acționau direct asupra roților.
În 1921 a apărut prima frână hidraulică, revoluționând industria auto. Acest sistem folosea un cilindru principal care transfera forța de frânare prin intermediul lichidului de frână către roți. Însă versiunea inițială avea o limitare majoră: un singur circuit hidraulic. O simplă scurgere de lichid putea face întregul sistem inutil, motiv pentru care frâna mecanică rămânea esențială ca rezervă de siguranță.
Sistemul hidraulic modern cu dublu circuit
Astăzi, tehnologia a avansat considerabil. Sistemele moderne de frânare hidraulică sunt echipate cu dublu piston și dublu circuit, oferind o siguranță sporită. Componente principale includ:
- Cilindru principal cu două camere separate
- Cilindri la roți (etrierii de frână)
- Lichid de frână de înaltă performanță
- Două circuite hidraulice independente
Configuratia circuitelor diferă în funcție de tipul de tracțiune al vehiculului, fiind optimizată pentru distribuția greutății și comportamentul dinamic specific.
Configurația circuitelor la mașinile cu tracțiune spate
La autoturismele cu tracțiune pe roțile din spate, distribuția circuitelor este simplă și logică:
- Primul circuit: acționează ambele frâne de pe puntea față
- Al doilea circuit: acționează ambele frâne de pe puntea spate
Această configurație asigură că, în cazul defectării unui circuit, vehiculul mai păstrează capacitate de frânare fie pe puntea față, fie pe cea spate, permiţând oprirea controlată.
Configurația circuitelor la mașinile cu tracțiune față
La vehiculele cu tracțiune pe roțile din față, sistemul este mai complex pentru a asigura stabilitate maximă:
- Primul circuit: acționează roata stânga față și roata dreapta spate (circuit diagonal)
- Al doilea circuit: acționează roata dreapta față și roata stânga spate (circuit diagonal)
Această configurație diagonală este esențială, deoarece asigură că, indiferent care circuit cedează, mașina păstrează frânare atât pe puntea față, cât și pe cea spate, menținând stabilitatea și prevenind efectul de rotire.
Distribuția forței de frânare
La mașinile cu tracțiune față, distribuția greutății se schimbă semnificativ la frânare, majoritatea greutății fiind transferată spre față. Din acest motiv:
- Frânele din față: primesc aproximativ 80% din puterea de frânare
- Frânele din spate: primesc aproximativ 20% din puterea de frânare
Această distribuție inegală explică de ce o defecțiune a circuitului care deservește frânele din față poate fi extrem de periculoasă. Frânele din spate singure nu pot compensa pierderea celor din față, iar vehiculul riscă să devină instabil sau să se rotească în timpul frânării.
De la frâna de urgență la frâna de parcare
Terminologia și rolul frânei de mână s-au schimbat considerabil în ultimele decenii. Denumirea de “frână de urgență” a fost înlocuită cu “frână de parcare”, reflectând utilizarea sa primară în zilele noastre.
Rolul actual al frânei de parcare
În prezent, scopul principal este de a menține vehiculul imobilizat atunci când este parcat, indiferent de:
- Pante sau rampe
- Terenuri accidentate
- Perioade lungi de staționare
Utilizarea frânei de parcare la fiecare oprire nu este doar o măsură de siguranță împotriva deplasării accidentale - protejează și transmisia de solicitări inutile, mai ales la vehiculele cu cutie automată.
Mecanismul frânei de parcare
Sistemul frânei de parcare funcționează independent de circuitul hidraulic, bazându-se pe un mecanism cu cabluri:
În partea din față (habitaclu):
- Pârghie manuală, pedală sau buton electronic
- Cablul principal atașat de dispozitivul de acționare
În partea din spate (la roți):
- Egalizator care distribuie forța uniform
- Două cabluri separate, câte unul pentru fiecare roată din spate
- Mansoane de protecție pentru cabluri
- Mecanisme de acționare la nivelul frânelor spate
Acest sistem mecanic simplu, dar fiabil, acționează exclusiv asupra roților din spate la majoritatea vehiculelor, asigurând imobilizarea sigură.
Ce roți acționează frâna de mână?
Răspunsul la întrebarea din titlu este clar: frâna de mână (sau frâna de parcare) acționează doar cele două roți din spate, nu toate cele patru roți. Aceasta este configurația standard pentru aproape toate vehiculele moderne, indiferent de tipul de tracțiune.
Motivul acestei configurații:
- Simplitate mecanică și fiabilitate
- Cost redus de producție și întreținere
- Eficiență suficientă pentru menținerea vehiculului imobilizat
- Independență față de sistemul hidraulic principal
Concluzie
Înțelegerea sistemului de frânare este esențială pentru orice șofer. Deși tehnologia a evoluat enorm de la primele sisteme mecanice, principiile de bază rămân aceleași: siguranță prin redundanță și fiabilitate mecanică. Frâna de parcare, chiar dacă acționează doar roțile din spate, rămâne un element crucial de siguranță care ar trebui utilizat la fiecare parcare, protejând atât vehiculul, cât și transmisia de uzură prematură.
