Cu bateriile încărcate și cu un sentiment plăcut vis a vis de ziua ce urmează, ne urcăm în sania noastră și setăm destinația Riga.
Călătoria de azi, începe cu o oprire la supercharger, timp în care, bineînțeles, am mers să mâncăm.
Când ne-am întors, am fost surprinși să vedem că bateria se încărcase de la 14% doar până la 73%.
Cu un semn de întrebare în minte am plecat mai departe, recalculând puțin traseul. Inițial, am plănuit sa mergem direct la Kaunas, unde aveam încărcător Eldrive. După experiența de mai devreme am decis să mergem la Bialystok, unde aveam supercharger Tesla.
Fiind în a treia zi de drum lung, Alex s-a familiarizat destul de mult cu mașina și a început să îi testeze puțin limitele. Interesant că încercând să aflăm cât de tare poate accelera mașina, am aflat cât de greu poate frâna. În tentativa de a face o devansare puțin mai agresivă și din scurt, șoferul tirului din față, nu ne-a văzut în oglinzi și s-a încadrat și el într-o devansare. În acel moment s-au activat și senzorii mașinii dar și ai lui Alex, apăsând frâna la maxim. Mare ne-a fost uimirea să constatăm că mașina frânează foarte greu, la viteze normale de condus.
Am evitat accidentul la o distanță foarte mică și până la prima oprire mintea noastră a stat setată pe modul repeat pe evenimentul pe care l-am evitat la mustață, supărați sau mai bine zis, dezamăgiți de mașină.
Oprirea din Bialystok a fost momentul care ne-a schimbat puțin starea de spirit în bine, pentru că era planificată să fie scurtă și să ne încarce bateria suficient cât să ajungem la Kaunas, iar când ne-am întors la mașină, era încărcată la maxim.
Ca și paranteză, am tot observat pe parcursul celor 8000 de km, că uneori stațiile de la Tesla nu vor să încarce la adevăratul lor potențial și că nici nu ai cu ce să le influențezi. Iar dacă tu (sau mașina) ai/a plănuit că între punctele de încărcare B și D, trebuie să mai faci o scurtă oprire în C ( de 10-15 minute ) altfel nu ajungi la D, iar la oprirea scurtă stația are probleme și încarcă cu doar 60 de kw cum ni s-a întâmplat, ești pus în fața situației de a petrece 40 de minute acolo doar pentru a putea ajunge la punctul D.
Am pornit așadar spre Kaunas, unde era planificată o încărcare la Eldrive. La stație ne-a așteptat Povilas, un reprezentant al companiei, care ne-a luat și un scurt interviu despre misiunea noastră și experiența cu Tesla pe un drum atât de lung.
Interviul este cel de jos:
După un nou plin al bateriei ne îndreptăm spre Riga. Nu a durat mult până oboseala și-a spus cuvântul, iar Adi a ratat o ieșire de pe autostradă. În mod normal nu ar fi o problemă, dar ca proaspăt inițiați în călătoria cu o electrică, ne-am îngrijorat puțin că am adăugat 10 minute la timpul de parcurs.
Drumul până la Riga a fost marcat de condițiile drum. O dată cu apusul soarelui mult mai devreme decât suntem obișnuiți, am început să realizăm că ne apropiem de cercul polar, iar întunericul în această parte de lume este mult mai dens.
Odată ajunși la Riga ne-am regăsit iarăși într-un punct jos din punct de vedere psihic. Am ajuns aproape de miezul nopții, am găsit cazarea și apoi am plecat spre un supercharger. Ajunși acolo am constatat că erau doar 4 stații, toate ocupate și cu 4 mașini în așteptare.
Fiind foarte târziu și cu presiunea că a doua zi plecăm devreme, am căutat, nervoși și tensionați, alte stații de la alte companii. Partea mai puțin plăcută la procesul de încărcare e aceea că pentru fiecare brand de charger îți trebuie câte o aplicație.
Am descărcat o altă aplicație, am mers la charger, bineînțeles că a durat foarte mult și ne-am frustrat și mai tare pentru că încă nu am înțeles de ce uneori stația încarcă mai rapid și alteori mai încet.
Am schimbat data din calendar în Peco în timp ce angajații închideau casa de marcat pe ziua respectivă, blocați în benzinărie :). Mai în glumă, mai în serios, fiind la încărcat am fost privilegiați și am fost lăsați să stăm înăuntru în timp ce clienții de la stațiile de carburant așteptau nervoși în frig să se deblocheze ușile după schimbarea casei de marcat, să poată să plătească și să plece mai departe.
Am savurat o bere fără alcool și la 12:30 ne-am îndreptat spre cazare. Bine că după ora 8 nu vând alcool, pentru că a doua zi la 6 dimineața ni s-a prezentat fiola de către un echipaj trezit mult prea devreme.
