- Plafonarea prețurilor la carburanți nu e soluția, arată Ungaria.
- Reducerea accizelor și TVA-ului scade prețurile, dar reduce încasările bugetare.
- Forțarea vânzării sub cost ar perturba importurile și poate crea haos.
- Subvențiile pe termen lung nu rezolvă criza; trecerea la energie regenerabilă e necesară.
Plafonarea prețurilor la carburanți pare a fi soluția simplă la care mulți români speră pentru a reduce costurile tot mai mari cu transportul. Însă realitatea este mult mai complexă, iar exemplul Ungariei arată că astfel de măsuri pot avea efecte exact opuse celor dorite. Theodor Stolojan, fost lider PNL și premier al României, avertizează asupra consecințelor pe termen lung ale unei astfel de decizii.
Ce spune experiența Ungariei despre plafonarea carburanților
La șase luni după ce Ungaria a implementat plafonarea prețurilor la combustibili, efectele nu sunt cele scontate. Măsura care părea o soluție rapidă pentru susținerea populației s-a transformat într-o povară economică. Chiar și compania petrolieră maghiară MOL a semnalat dificultăți în menținerea acestei politici pe termen lung.
În România, unde prețurile la majoritatea produselor și serviciilor depind direct de costul carburanților, presiunea pentru măsuri similare este enormă. Totuși, autoritățile române nu beneficiază de multe opțiuni viabile pentru rezolvarea problemei.
Mecanismele prin care statul poate interveni la prețul carburanților
Theo-dor Stolojan identifică doar două căi principale prin care Guvernul ar putea influența prețurile la pompă:
1. Reducerea taxelor: accize și TVA
Diminuarea accizelor și a TVA-ului ar duce la prețuri mai mici pentru consumatori, însă cu un cost semnificativ. Această măsură generează o scădere directă a încasărilor la bugetul de stat, într-o perioadă în care România se confruntă deja cu un deficit bugetar mare și cu împrumuturi la dobânzi ridicate.
2. Reducerea prețului de vânzare al producătorului
Această variantă este și mai problematică. România importă aproximativ trei sferturi din necesarul său de țiței și produse petroliere. Dacă statul ar forța producătorii și importatorii să vândă sub cost, aceștia ar putea reduce sau chiar opri importurile. Nimeni nu poate obliga o companie privată să vândă în pierdere, iar consecințele ar fi haos total pe piața de combustibili.
De ce subvențiile pe termen lung nu sunt soluția
“Eu n-aș fi acordat-o deloc,” spune categoric Stolojan despre compensarea de 50 de bani per litru implementată în România. “Nu poti să subvenționezi întreaga economie, întreaga populație. Și nu este bine.”
Argumentul central al fostului premier este că nu ne confruntăm cu o creștere temporară a prețurilor. Acum doi ani, barilul de țiței costa 44-45 de dolari. Astăzi, prețul oscilează în jurul sumei de 100 de dolari. Aceasta este noua realitate economică, una pe care România nu o poate ignora și de care nu se poate izola.
Adaptarea economiei la noua realitate a prețurilor
În loc de subvenții care ascund problema, economia românească trebuie să se ajusteze la această nouă realitate. Ce înseamnă acest lucru în practică?
Trecerea la energie regenerabilă
“Dacă te uiți până și când mergi în sate, vezi că oamenii au început să își pună panouri pe case. Perfect. Asta e măsura corectă,” observă Stolojan. În loc să subvenționeze combustibilii fosili, statul ar trebui să folosească fondurile europene pentru a finanța integral instalarea de panouri fotovoltaice pentru fiecare gospodărie care dorește. Aceasta este o măsură corectă care corespunde și tendinței generale de tranziție către o economie verde.
Investiții în eficiență energetică
Pe termen lung, România trebuie să investească în:
- Sisteme de încălzire mai eficiente
- Izolarea termică a clădirilor
- Transport public electric
- Infrastructură pentru vehicule electrice
- Tehnologii de economisire a combustibililor în industrie
Contextul electoral și presiunile politice
Stolojan nu ezită să califice măsurile similare din alte țări drept manevre electorale. “Ați văzut ce a făcut Viktor Orbán în Ungaria. A plafonat, că a avut alegeri, a rămas cu plafonarea. Acum MOL-ul vine și spune ‘Fraților, prea mult n-o putem duce cu plafonarea asta’.”
Pe măsură ce România se apropie de perioada electorală, tentația de a promite soluții rapide crește. Însă responsabilitatea politică ar trebui să prevaleze asupra câștigurilor electorale pe termen scurt.
Diferența dintre România și alte țări europene
Situația României este diferită de cea a Ungariei din mai multe motive:
Deficitul bugetar: România are deja un deficit mare și trebuie să îl reducă. Nu există marja de manevră pentru subvenții masive.
Costul împrumuturilor: Nefiind în zona euro, România se împrumută cu dobânzi mult mai mari atât pe piața externă, cât și pe cea internă. Croația a intrat în zona euro, Bulgaria se pregătește, dar România rămâne în urma din cauza instabilității politice.
Dependența de import: Cu 75% din necesarul de țiței și produse petroliere importat, România este extrem de vulnerabilă la fluctuațiile pieței internaționale.
Ce se întâmplă când prețul țițeiului scade
Un aspect interesant remarcat de Stolojan este comportamentul pieței când prețul barilului scade: “Acum a scăzut prețul barilului de petrol, în mod normal ar trebui să vedem o scădere la pompă, dar nu o vedem, pentru că companiile își fac socoteala că bun, a scăzut, dar va crește din nou. Și atunci de ce să se mai încurce?”
Această dinamică arată că piața nu reflectă întotdeauna în timp real schimbările de preț, și că măsurile artificiale de plafonare nu rezolvă problemele structurale.
Concluzie: Realismul economic versus popularismul politic
Deși din punct de vedere social este înțeleasă presiunea pentru măsuri rapide, analiza economică arată că plafonarea prețurilor la carburanți nu este o soluție sustenabilă. În loc să ascundă problema prin subvenții temporare, România trebuie să investească în:
- Tranziția către surse regenerabile de energie
- Creșterea eficienței energetice
- Reducerea dependenței de combustibilii fosili importați
- Stabilitate politică pentru aderarea la zona euro
Pe termen lung, aceste investiții vor oferi o securitate energetică mult mai mare decât orice măsură de plafonare temporară a prețurilor. Lecția din Ungaria ar trebui să fie clară: promisiunile electorale bazate pe plafonări artificiale ale prețurilor creează mai multe probleme decât rezolvă.
