Cum reușeau conducătorii auto să conducă mașinile de acum 30-40 de ani pe ninsoare, fără ajutorul sistemelor electronice și fără a intra în panică?

A venit iarna cu zăpadă în decembrie! Peste tot se discută despre provocările dificile de pe drumuri, cu maşini şi camioane întâmpinând dificultăți în urcarea dealurilor sau alunecând pe carosabil. Abundă și articolele despre eficiența utilajelor de deszăpezire în curățarea drumurilor. E esenţial să fim toţi pregătiţi pentru condiţiile de iarnă, conducând cu prudenţă maximă, dar să nu uităm că zăpada în timpul iernii nu este o catastrofă, ci mai degrabă o parte normală a climei noastre, din ce în ce mai rară, din nefericire. Să ne întoarcem în timp și să vedem cum se descurcau şoferii de odinioară, conducând mașini fabricate acum 30-40 de ani sau chiar mai mult, pe drumurile acoperite de zăpadă.

Desigur, maşinile de altădată erau lipsite de majoritatea sistemelor moderne de asistenţă la condus, cum ar fi controlul tracţiunii sau ESP. Era un noroc să dispui de ABS pentru frânare. De asemenea, erau mai frecvente maşinile cu tracţiune pe puntea spate, ceea ce în prezent este considerat dificil pentru deplasarea pe zăpadă. Deci, ce anume făcea acele maşini vechi să fie capabile să avanseze pe drumurile înzăpezite?

Anvelopele mai înguste erau o caracteristică esențială a mașinilor de altădată. Aceasta permitea ca greutatea vehiculului să fie distribuită pe o suprafață mai redusă, sporind astfel forța de apăsare pe anvelopă și diminuând rezistența la înaintare. Multe dintre aceste modele erau dotate cu diferențiale spate autoblocabile, în special cele de la mărci premium, oferind tracțiune îmbunătățită prin blocarea mecanică a diferențialului când o roată aluneca excesiv, facilitând astfel avansul mașinii.

Garda la sol mai mare a vehiculelor de acum 30-40 de ani era un alt avantaj, permițându-le să treacă mai ușor peste zăpadă, spre deosebire de mașinile moderne, mai apropiate de asfalt pentru a optimiza vitezele. Sistemele de control electronic ale stabilității (ESC/ESP) de astăzi, care limitează puterea motorului la derapaj, nu existau, permițând o mai mare libertate de control. Motoarele de atunci, fără turbo sau cu turbo activat la turații mai înalte, ofereau un cuplu mai redus la turații joase, reducând șansele de derapaj necontrolat.

Citeste si

Sa ne aducem aminte cum mestereau romanii la vechile Dacii – sarma si patentul erau la putere!

Care erau singurele variante pe care oamenii obișnuiți din România le aveau la dispoziție pentru a achiziționa o mașină Dacia în timpul regimului comunist?

În plus, mașinile erau mai ușoare și aveau o distribuție mai echilibrată a greutății între punți, ceea ce le făcea mai manevrabile pe zăpadă. Cultura de a oferi ajutor reciproc pe drumuri era, de asemenea, mult mai răspândită, contribuind la un sentiment de siguranță și cooperare în condiții de iarnă. Deși siguranța mașinilor moderne este indiscutabil mai mare, uneori ni se face dor de simplitatea și predictibilitatea condusului în zăpadă a mașinilor mai vechi, văzând zăpada ca un decor pitoresc de iarnă, nu ca o calamitate naturală.

Sursa articol: aici.