Stim ca trecutul nu trebuie sa ne faca nostalgici, insa, indiferent ca multora le place sau nu, Dacia va ramane intotdeauna un simbol al tarii noastre, un autoturism care a facut istorie in Romania si peste hotare si care, inclusiv in prezent, ne reprezinta.
Pentru cei mai multi Dacia a reprezentat „prima dragoste“, primul autoturism care le oferea libertate de miscare, ajutor la nevoie si un scop etern pentru a „surubari“ in spatele blocului, alaturi de prieteni si cunostinte.
Am observat tendinta zilelor noastre de a asimila brandul Dacia cu masina persoanelor fara posibilitati materiale, aspect cu care nu rezonam si pe care il consideram exagerat, in conditiile in care scopul unui autoturism il reprezinta utilitatea iar maniera de a cataloga diversitatea drept „fita“ contravine major acestui principiu al utilitatii … si, cel mai important, sa nu uitam ca, acceptam sau nu, acest brand venit din comunism mentine economia pe linia de plutire, intr-o oarecare masura, chiar si in zilele noastre.
Sursa foto: playtech.ro
Ce ar fi fost Dacia fara o sarma ori un patent?! … cu siguranta un autoturism pustiit de orice sens!
Dacia a facut lumina in niste vremuri „colorate“ in alb si negru. Astfel, potrivit playtech.ro, „La inceputul anilor ’60, in Romania comunista existau mai multe marci straine de autoturisme, dar nu aveau acces la ele decat cei din elita politica. Cand Nicolae Ceausescu a venit la putere, unul dintre visurile sale a fost sa ofere romanilor sansa de a detine propriul autoturism, care sa fie produs chiar la noi in tara.
Modul in care vedea el lumea la acea vreme, in care Romania sa fie o tara cu adevarat independenta, care sa nu fie la „mila“ marilor puteri, a fost seducator pentru multi romani. A fost chiar un moment in care Ceausescu ajunsese sa fie iubit de popor. (…)“
Multe visuri ale lui Ceausescu nu au devenit realitate, altele nu au mai prins lumina zilei, insa Dacia a fost o reala realizare a acelor vremuri. Ceausescu a realizat faptul ca nu se putea izola total de strainatate, astfel ca a cerut semnarea unui contract cu un producator auto de renume, care sa ne faciliteze plecarea pe lungul drum al industriei constructoare de masini.
De aici a pornit totul si asa au ajuns modelele Renault 8 si Renault 12 sa reprezinte fundamentul Dacia. Ne place sau nu, acest brand vechi mentine economia pe linia de plutire, intr-o oarecare masura, in zilele noastre.
Exista si amintiri urate legate oarecum indirect de autovehicul in sine. Astfel odata cu restrictiile vremurilor, regimul comunist a inceput sa dea combustibil cu portia. In aceste conditii, desi aveam in posesie masini, nu prea aveam cu ce le alimenta. De aici pana la contrabanda cu benzina la canistre nu a mai fost decat un pas … dar romanii s-au descurcat cumva, ca intotdeauna!
Potrivit aceleiasi surse, „Exista o cota lunara de carburant, duminicile pare si impare in care puteai circula cu masina personala (in functie de numerele de pe placutele de inmatriculare).“
Trebuie sa constientizam faptul ca Dacia era mult in urma brandurilor de renume, precum Mercedes, BMW, Volkswagen, chiar si Renault, insa era a noastra si o iubeam … si pentru ca tot ce iubeste romanul trebuie reparat, o si reparam cat puteam si … cu ce puteam.
Pentru ca atunci cand faceai economii pentru a intra in posesia unui autoturism, il apreciai cu siguranta. Este adevarat ca existau si norocosi care puteau castiga masina la diverse concursuri, precum Loto, Pronosport sau Loz in plic, persoane realmente invidiate.
Intretinerea masinii nu era grea, iar reparatiile erau la indemana, putand fi executate cu ustensile rudimentare. In acele vremuri se stia ca Dacia nu te lasa niciodata in drum … aspect clar eronat, in conditiile in care masina pica cand iti era lumea mai draga - diferenta o facea faptul ca, intr-adevar, o puteai repara destul de usor.
Potrivit sursei citate, reparatiile erau un adevarat deliciu si necesitau inventivitate. Astfel, „Fie ca mai puneai un ciorap de dama in locul curelei alternatorului, fie ca te ajutai de un patent sau o surubelnita sa desurubezi sau sa desfunzi vreo piesa de mizerie, Dacia repornea mereu.
Sarma era cea mai utilizata „piesa“ alternativa pe care o foloseai. In principiu, aveai nevoie de doua marimi: una subtirica, pe care o puteai lua din orice gard de pe marginea drumului si alta mai groasa, preferabil galvanizata. Sarma era buna la multe lucruri – mai legai cu ea toba de esapament, ori portbagajul care nu se inchidea bine sau inventai o „smecherie“ la schimbatorul de viteze care, cu timpul, devenea ca un ghimpe in coasta.
Suflatul in jiclor (cunoscut ca jigler) era o practica des intalnita printre toti soferii de Dacii 1300 si 1310. Pana si soferitele ajunsesera sa se priceapa la asa ceva. Dacia a facut orice roman mecanic fara diploma, indiferent ca era avocat, medic sau lacatus mecanic.
In alte cazuri, masina romaneasca te invata sa fii creativ. Asa au deprins multi practica de a incalzi iarna bujiile pe aragaz. (…)“.
Scurt istoric al brandului Dacia
Desi nu este prima masina romaneasca, Dacia este cu siguranta cea mai populara dintre acestea. A aparut in anul 1966, la uzina Colibasi (actuala Mioveni), in zona Pitestiului. Masina a fost rezultatul intelegerilor de la acea vreme dintre oficialii romani comunisti si grupul francez Renault.
Istoria cautarii unei licente nu a fost intr-atat de grea. Potrivit evz.ro, „autoritatile romane doreau o licenta pentru un autoturism din clasa medie cu o capacitate cilindrica cuprinsa intre 1.000 si 1.300 cm3. La licitatie au participat Renault, Peugeot, Fiat, Alfa Romeo si Austin. In cele din urma a fost selectata licenta Renault care a propus, initial, modelul Renault 12. Din cauza unor motive tehnice si economice, oferta a fost retrasa. Modelul era in faza de teste, iar productia trebuia sa inceapa in Franta, in a doua jumatate a anului 1969.
Renault a permis partii romane sa inceapa asamblarea unui model intermediar pana cand Renault 12 sa fie pregatit pentru productie si s-a optat pentru Renault 8. La 20 august 1968 a inceput productia de serie pentru Dacia 1100, un model sub licenta Renault R8
Dupa Dacia 1100, a urmat Dacia 1300, care a intrat in productie in august 1969, modelul fiind sub licenta R 12, o berlina cu 4 usi si tractiune pe fata“.
Istoria modelelor Dacia a inceput cu modelul 1100, care si-a inceput productia in anul 1968, ajungandu-se ulterior la modelul Dacia 1300, intrat in productie in august 1969, ultimele modele de Dacia 1300 aparand in anul 1981.
In perioada 1969 – 1981, Dacia scoate modele dupa modele. Numai in anul 1969 sunt produse 293 exemplare standard, punctul de pornire fiind reprezentat de modelele Renault 12 L si TL Faza 1.
Mai tarziu, in anul 1970, sunt produse 4128 exemplare, in doua variante: Dacia 1300 Standard si 1300L („lux“), urmand ca, in anul 1973, sa fie scoasa pe piata Dacia 1300 Break, iar in anul 1974 1301LS („lux super“, pentru cei cu functii inalte din PCR, parte a coloanelor oficiale), productia crescand in fecare an.
Istoria a continuat, sub umbrela Renault, cu mai multe variante ale modelului Dacia 1300. Amintim si modelele Dacia 1302, Dacia 500, Dacia 1310, Dacia Nova, Dacia SupeRNova, Dacia Solenza, Dacia Logan, Dacia Sandero, Dacia Duster, respectiv Dacia Spring.
Articolul nu are nici un comentariu. Fii primul care comenteaza!