Încă nu am plecat spre Nürburgring și Dacia dă semne de nesupunere și o și înțelegem. La cei aproape 50 de ani nu multe din vechile ei colege mai înfrumusețează drumurile patriei.
Multe din ele nici măcar nu mai există și apropo de asta când conducem Dacia ne vine în cap o analogie cu noi, oamenii. O persoană care e, prin natura sa, morbidă nu se poate însănătoși, însă pentru cineva care, dimpotrivă e sănătos prin natura sa, starea de boală poate fi chiar un stimulent energetic pentru viață, pentru și mai multă viață. Asta ni se pare că oferă Dacia noastră. Dacă acum 20 30 de ani ajunsese în stadiul de morbiditate acum fiind restaurată dar totuși păstrând o stare de boală, boala fiind aici asociată cu micile probleme mecanice care apar mai mereu, parcă ele fac deliciul experienței oferite de o astfel de mașină.
Astăzi am ajutat și noi la această stare de boală, cumva involuntar. Uneori parcă uităm că este totuși o mașină de jumătate de secol sau vrem cumva să o tratăm ca una plină de tehnologie actuală. Azi a fost o zi veritabilă de vară și după un drum de 200 de km am decis să ii facem câteva poze înainte de plecarea pe Nürburgring. Iar cele câteva poze s-au transformat în 30 de minute de stat în soare, cu motorul pornit, pe loc.
Rezultatul a fost următorul:
Toată experiența va fi îndulcită de Kandia (ROM), iar de hidratare se va ocupa Dorna. THINKDIGITAL vor fi și ei alături de noi și pe această cale le mulțumim pentru 2 ani frumoși de colaborare.
Ca și Assistance Partner ni se alătură 9695.
Revenim curând cu detalii aici și pe site.
