- Prima mașină românească, 1880, creată de Dumitru Vasescu, cu motor pe aburi și roți moderne
- A adus automobilul în România în 1906, expus la București
- Aurel Persu, 1921, primul vehicul aerodinamic din lume cu roți integrate
- Roadsterul MR de Radu Manicatide, produs la IAR Brașov, doar două exemplare
Când vorbim despre industria auto românească, majoritatea dintre noi ne gândim imediat la Dacia, ARO sau Oltcit. Însă istoria automobilului românesc nu începe cu aceste mărci celebre, ci își găsește originile cu mult mai devreme, în secolul al XIX-lea, când ingenuitatea românească a dat naștere unor invenții remarcabile care au precedat cu decenii apariția producției de masă.
Primele tentative de a construi automobile românești datează din anul 1880, iar de-a lungul deceniilor următoare, inventatorii români au creat vehicule cu caracteristici tehnice surprinzător de avansate pentru epoca lor, unele dintre ele fiind comparabile cu standardele moderne.
Dumitru Vasescu - pionierul automobilului românesc (1880)
Prima mașină românească a fost construită în 1880 de către inginerul Dumitru Vasescu, originar din Iași. După ce a plecat la Paris pentru a studia ingineria, Vasescu și-a înființat un atelier mecanic în capitala Franței, unde a conceput și construit primul automobil românesc capabil să se deplaseze atât pe șosea, cât și pe calea ferată.
Automobilul lui Vasescu era propulsat de un motor cu aburi și avea câteva caracteristici tehnice revoluționare pentru vremea respectivă:
- Jante metalice cu anvelope de cauciuc (spre deosebire de roțile din lemn ale carețelor)
- Sistem de frânare compus din două piese mecanice independente
- Capabilitatea de a circula pe drumuri publice
Quand automobilul a apărut pe străzile Parisului, a atras atenția întregii prese, fiind considerat ceva cu adevărat revoluționar. Vasescu a adus vehiculul în România în 1906, pentru a fi admirat la București. Din păcate, atât mașina, cât și inventatorul ei s-au pierdut în negura timpului - Vasescu a decedat în 1909, iar modelul său nu a mai fost găsit.
Aurel Persu și primul vehicul aerodinamic din lume (1921)
La 13 ani după decesul lui Vasescu, un alt inginer român avea să revoluționeze din nou industria auto. Aurel Persu a inventat în 1921 primul vehicul aerodinamic din lume, cu rotile integrate în caroserie - un concept care avea să fie adoptat de industria auto abia decenii mai târziu.
Performanțe tehnice remarcabile
Automobilul lui Persu avea specificații tehnice impresionante:
- Coeficient aerodinamic: 0,22 (comparabil cu un Ferrari modern)
- Fiabilitate dovedită: 120.000 de kilometri parcurși fără probleme majore
- Design revoluționar: roțile complet integrate în caroserie
Persu și-a construit mașina în Germania, unde a obținut și brevetul pentru invenție. La întoarcerea în România, a donat-o Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida din București, unde se află și astăzi. Din păcate, vehiculul nu se află într-o stare tehnică prea bună - șasiul din lemn s-a deteriorat considerabil și necesită o restaurare urgentă pentru a nu se pierde definitiv această bijuterie tehnică.
Roadsterul MR de Radu Manicatide
Radu Manicatide, un alt inginer român talentat, a creat Roadsterul MR, un vehicul sport produs în doar două exemplare la IAR Brașov. Această mașină mică și agilă avea următoarele caracteristici tehnice:
- Motor: în doi timpi, de motocicletă, montat în spate
- Putere: 11,5 CP la 4.000 rpm
- Viteza maximă: 70 km/h
- Greutate: 270 kg
- Consum: 4,5 l/100 km
- Locuri: două
- Design: caroserie elegantă inspirată de Jaguar XK120
Automobilul Malaxa - visul întrerupt (1945)
În 1945, la sfârșitul războiului, România era pe punctul de a avea propria industrie auto dezvoltată prin automobilul Malaxa, construit la Reșița în fabricile lui Nicolae Malaxa. Proiectul era condus de o echipă mare de ingineri și tehnicieni, având în frunte pe Petre Carp.
Specificații tehnice avansate
Automobilul Malaxa avea o configurație tehnică neobișnuită și performantă:
- Motor: 3 cilindri în stea, cu răcire forțată cu aer
- Putere: 30 CP
- Poziție motor: în spate, cu tracțiune pe roțile din spate
- Greutate totală: 150 kg (motor, diferențial și cutia de viteze)
- Capacitate: până la 6 persoane
- Viteza maximă: 120 km/h
- Consum: 10 l/100 km
- Confort: caroserie montată pe șasiu cu tampoane de cauciuc de 10 cm grosime
Caroseria avea o formă aerodinamică elegantă, cu portbagajul în partea din față. Pentru a asigura răcirea motorului, între plafon și acoperiș era lăsat un spațiu pentru canalizarea aerului necesar - o soluție ingenioasă pentru problema răcirii unui motor cu aer.
Sfârșitul brusc al visului
Între 1945 și 1947 s-au produs aproximativ 800 de automobile pe an, majoritatea fiind destinate exportului. Din păcate, visul frumos s-a terminat după război, când țara noastră era ocupată de ruși. Leonid Brejnev, liderul comunist de la acea vreme, impresionat de ceea ce văzuse la Reșița, a decis să mute întreaga linie de asamblare în URSS, în Urali. Astfel, România a pierdut o industrie auto prometteuse care ar fi putut schimba cursul istoriei sale industriale.
Automobilele artizanale românești din anii ’50
În anii ’50, înainte de apariția Daciei, inginerii români au continuat să experimenteze și să creeze vehicule în ateliere private:
Automobilul cu trei roți al lui Gheorghe Gal
Prin București circula o mașinuță cu trei roți care atragea atenția tuturor. A fost concepută și produsă într-un atelier care aparținea lui Gheorghe Gal, fost campion și recordman de motociclism în anii ’30. Acest vehicul artizanal demonstra că pasiunea pentru automobile era vie în rândul specialiștilor români.
Automobilul Rodica (1957)
În 1957, la Brașov, Nicolae Lucaci a inventat automobilul Rodica, un vehicul cu două locuri și motor în partea din față, echipat cu o cutie de viteze cu trei trepte. Deși era un proiect modest, demonstra continuitatea spiritului inovator românesc.
Contextul internațional - de la Cugnot la automobilele moderne
Pentru a înțelege mai bine contextul în care s-au dezvoltat automobilele românești, este important să menționăm că prima mașină din lume a beneficiat de un motor cu abur și a fost inventată în 1770. Aceasta se numea Cugnot, luându-și numele de la inventatorul Joseph Cugnot, și se găsește la ora actuală în Paris, la Muzeul de Arte și Meserii.
Mașina avea în față un cazan imens în care se producea aburul necesar propulsiei. Vehiculul Cugnot cântărea în jur de 2,5 tone și dezvolta o viteză de doar 3,6 km pe oră.
Moștenirea unei industrii întrerupte
Îstoria automobilului românesc anterior Daciei ne arată că țara noastră avea potențialul tehnic și uman pentru a dezvolta o industrie auto puternică. De la motorul cu aburi al lui Vasescu la designul aerodinamic revoluționar al lui Persu și până la producția aproape industrială a automobilului Malaxa, România a demonstrat că poate fi competitivă în acest domeniu.
Din păcate, contextul istoric și politic a întrerupt această evoluție naturală, iar când Dacia a apărut în 1966, aceasta a reprezentat un nou început, nu o continuare a unei tradiții. Totuși, aceste realizări timpurii rămân mărturii ale geniului tehnic românesc și ale unei istorii auto mult mai bogate decât se cunoaște în general.
Cunoașterea acestei istorii ne ajută să înțelegem că industria auto românească nu s-a născut din neant odată cu acordurile cu Renault, ci avea rădăcini adânci în spiritul inovator al inginerilor români care, cu decenii înainte, construiau deja automobile cu caracteristici tehnice remarcabile pentru vremea lor.
