Cea de-a patra zi ne-a oferit confortul de a și vizita orașul în care am înnoptat, fiind la doar 180 de km depărtare de circuit. După ce ne-am plimbat mai bine de o oră prin Frankfurt, am mers la masă unde am căutat cazare lângă circuit. Cu greu am găsit ceva aproape de Nürburgring. Ne-am dat seama odată ajunși la circuit și de ce se găseau atât de greu cazările.
După masă am plecat spre Adenau unde într-un final am reușit să ne luăm cazare pentru următoarele 2 zile.
Am părăsit Frankfurt foarte fericiți că ajungem la circuit în timp util și ne-am propus să scăpăm repede de greutatea în plus și să intrăm de seara pe circuit. Vineri circuitul a fost deschis de la 5:30 la 7:30 seara. Noi am plecat din Frankfurt în jur de 1 având în față un drum de 2 3 ore cu tot cu opriri. Însă, în stilul nostru caracteristic, urmând șablonul zilelor trecute, la prima oprire, la doar o oră de cazare, cutia a rămas blocată în treapta a doua.
Supărați că George a greșit ieșirea de pe autostradă și în loc să intre în benzinărie s-a pierdut prin parcarea de tir-uri, am decis să-l abandonăm și să ne ducem să luăm o cafea până reușește el să găsească intrarea corectă. După vreo 15 minute ne-am regrupat și entuziasmul plecării ne-a dispărut repede când l-am văzut pe George care gesticula că nu poate să parcheze mașina cu spatele.
A urmat o luptă aprigă între Ory și schimbător, cel din urmă alegând să ne strice din nou ziua. Deși schimbătorul avea un joc de 20 30 de cm și Ory părea că vrea să omoare un șarpe care tocmai l-a atacat violent în incercarea lui de a scoate cutia din treapta a doua, acesta nu a cedat. Am împins mașina, a ajuns în poziția din poză și au urmat două ore în care am transfuzat 1 litru de ulei de transmisie. Într-un final dezamăgitor, cutia s-a deblocat însă ceasul nu ne-a iertat și era imposibil să mai prindem circuitul deschis în acea seară.
Am plecat din parcare triști și a urmat o oră de liniște în mașină, pentru prima dată după multe zile de condus. Liniștea asta a fost brusc întreruptă în momentul sosirii în Adenau. Am ajuns în jur de 7:30, am parcat lângă o secție de poliție, într-o pădurice aflată la marginea unui pârâu. Adenau e un municipiu în districtul Ahrweiler și este situat în munții Eifel. Vă imaginați ce liniște putea fi acolo. Nu știu de ce, dar pentru prima dată după 4 zile am decis toți 3 să ieșim la stradă și să luăm bagajele mai pe seară. E aici s-a disipat liniștea.
În toată agitația noastră nu ne-am dat seama că dacă circuitul se închide la 7-30, la 7-31 băieții se întorc înapoi în oraș. Și cumva Dacia noastră parcă tot drumul a cedat ca să ne protejeze de ceva. Știu că sună stupid, dar așa am simțit. În Budapesta ne-a tras 30 de minute pe dreapta și datorită acestei opriri am evitat grindina, în Germania am scăpat de multe ștauri pe care le-am evitat prin parcări de tir-uri și multe exemple de genul.
În Adenau a reușit să ne aducă fix la parada întoarcerii de pe circuit, și bine a făcut. Sute de mașini se întorceau spre casă fix când am ajuns noi. Copleșiți de emoții am rămas acolo 30 de minute, timp în care deși corpurile noastre erau leșinate pe o bordură, mințile erau într-o stare meditativă dusă la extaz, ajunse parcă în Nirvana. Se spune că un adult nu renunță la pasiunile lui pentru că copilul din el nu îl lasă să facă asta. Al nostru a decis că ar fi înțelept să batem jumătate de Europa cu o mașină antică și noi l-am ascultat. Și bine am făcut! Ajunși aici am experimentat emoții de mult uitate, s-a râs cu gura până la urechi și aproape am plâns de fericire. Unii din noi chiar au făcut asta da nu ii dăm acum de gol.
Nu mai lungesc povestea, a doua zi intrăm pe circuit. Toată experiența este îndulcită de Kandia (ROM), iar de hidratare se ocupă Dorna. THINKDIGITAL vor fi și ei alături de noi.
Ca și Assistance Partner ni se alătură 9695.
