Istoria vehiculului unic în lume interzis de ANCP. A fost asamblat în orașul Timișoara.

În perioada comunistă, între 1988 și 1991, la Timișoara a fost asamblată o mașină care a rămas în memoria românilor ca una dintre cele mai slabe mașini produse în țară – Dacia 500 Lăstun.

Producția Lăstunului a avut loc la fosta uzină Tehnometal din Timișoara, ulterior devenind Întreprinderea de Autoturisme Timișoara. În ianuarie 1989, a fost pus în vânzare primul lot de autoturisme Lăstun.

Lăstunul a fost conceput pentru a respecta cerințele economice ale perioadei, fiind axat pe costurile reduse de producție și eficiența consumului de combustibil. Mașina era echipată cu un motor în patru timpi, cu 2 cilindri paraleli verticali, având o capacitate de 499 cc și o putere de 22,5 CP. Consumul său era foarte redus, ajungând la 3,3 litri/100 km în condiții de conducere constantă și 4,5 litri/100 km în oraș.

Mașina avea tracțiune față și era echipată cu o cutie de viteze manuală cu patru trepte, cu schimbător de viteze la volan, similar cu modelele Trabant. Sistemul de frânare se baza pe tamburi, iar pneurile erau de dimensiuni mici (125 SR 12). Cu o viteză maximă de doar 106 km/h, Lăstunul nu era destinat performanțelor sportive.

Citeste si

Ce ar fi fost Romania cu 3200 de kilometri de autostrada, conform planului lui Nicolae Ceausescu?

Codul Rutier a fost macelarit, la doar cateva luni dupa ce pedepsele au fost inasprite

Lăstunul a trecut prin trei serii diferite, fiecare încercând să îmbunătățească calitatea și confortul. Prima serie folosea elemente de caroserie din fibră de sticlă, uși din același material și avea interiorul său lipsit aproape complet de tapițerie. A doua serie a adus îmbunătățiri, folosind elemente din tablă în combinație cu fibră de sticlă, uși din tablă și tapițerie.

Ultima serie, produsă după 1989, a încercat să remedieze deficiențele anterioare, adăugând diverse elemente de confort și design. Cu toate acestea, aceste îmbunătățiri nu au reușit să schimbe percepția negativă asupra mașinii.

Lăstunul a fost însoțit de numeroase probleme tehnice și o calitate slabă, ceea ce a dus la eșecul său evident. Producția oficială a Lăstunului s-a oprit în 1991, iar mulți proprietari au întâmpinat probleme serioase. Din cele 6.500 de Lăstunuri produse, multe au fost considerate defecte.

Asociația pentru Protecția Consumatorilor a solicitat retragerea Lăstunului de pe piață din cauza problemelor tehnice grave semnalate de proprietari. În martie 1990, Comisia Națională pentru Standarde Metrologie și Calitate a interzis producția și comercializarea Lăstunului.